Ce sunt Incoterms 2020 și de ce contează pentru orice transportator
Regulile Incoterms sunt un set de condiții de livrare standardizate, publicate de Camera Internațională de Comerț (ICC), care stabilesc cum se împart obligațiile între vânzător și cumpărător într-o tranzacție de bunuri. Versiunea în vigoare astăzi este Incoterms 2020, iar ea răspunde la patru întrebări esențiale pentru transport: cine organizează și cine plătește transportul, cine face formalitățile vamale de export și de import, cine asigură marfa și, cel mai important, în ce moment exact trece riscul de pierdere sau avariere de la vânzător la cumpărător. Pentru un transportator sau o casă de expediție, cunoașterea termenilor Incoterms nu este teorie de comerț internațional: este instrumentul care îți spune cine îți dă comanda, cine îți plătește factura, cine îți semnează documentele la încărcare și pe cine tragi la răspundere dacă marfa ajunge deteriorată.
Un lucru pe care mulți îl confundă: Incoterms nu reglementează transportul în sine și nu înlocuiesc contractul de transport. Răspunderea cărăușului rutier internațional rămâne guvernată de Convenția CMR, iar transportul intern de legislația națională. Incoterms se aplică între vânzător și cumpărător, adică între expeditor de marfă și destinatar, nu între client și transportator. De asemenea, Incoterms nu transferă proprietatea asupra mărfii, nu stabilesc prețul, nu spun ce se întâmplă în caz de neplată și nu înlocuiesc clauzele de forță majoră.
Cele trei costuri care se decid prin condițiile de livrare
Când primești o solicitare de transport, verifică imediat ce termen de livrare este trecut în contractul comercial, pentru că el îți explică trei lucruri:
- Transportul: cine contractează cărăușul și cine plătește fiecare tronson, inclusiv manipularea la terminal și eventualele taxe de descărcare.
- Vama: cine face declarația de export, cine plătește taxele vamale și TVA la import, cine răspunde pentru licențe sau autorizații speciale. La transporturile care intră sub RO e-Transport, cel care are obligația declarării în sistemul din România depinde de tipul operațiunii și de condiția de livrare, deci trebuie clarificat în scris înainte de plecare.
- Riscul și asigurarea: punctul geografic în care riscul trece la cumpărător. Doar două grupuri de termeni impun vânzătorului să încheie o asigurare a mărfii: CIP și CIF. La toate celelalte, asigurarea este opțională, iar partea care suportă riscul pe segmentul respectiv este cea care ar trebui să o cumpere.
Termenii Incoterms 2020 pentru orice mod de transport
EXW, franco fabrică
EXW (Ex Works) pune obligațiile minime pe vânzător: el doar pune marfa la dispoziție la sediul său, ambalată. Cumpărătorul se ocupă de încărcare, de transport, de exportul vamal și suportă riscul de la momentul punerii la dispoziție. În practică, EXW creează cele mai multe fricțiuni: șoferul ajunge la rampă și nimeni nu vrea să încarce, iar declarația de export ar trebui făcută de un cumpărător care nu este stabilit în țara de expediere. Dacă transportul e internațional, FCA este aproape întotdeauna varianta mai sănătoasă decât EXW.
FCA, franco transportator
La FCA (Free Carrier), vânzătorul livrează marfa vămuită la export, fie încărcată în mijlocul de transport trimis de cumpărător la sediul vânzătorului, fie predată la un terminal indicat. Riscul trece în momentul predării către cărăușul nominalizat de cumpărător. Incoterms 2020 a adus aici o noutate utilă pentru transportul maritim containerizat: părțile pot conveni ca transportatorul să emită un conosament cu mențiunea de marfă încărcată la bord, ceea ce ajută la acreditivele documentare.
CPT și CIP, transport plătit până la destinație
La CPT (Carriage Paid To), vânzătorul plătește transportul până la locul convenit, dar riscul trece la cumpărător mult mai devreme, la predarea mărfii primului cărăuș. Această disociere între cost și risc este cea mai frecventă sursă de dispute. CIP (Carriage and Insurance Paid To) adaugă obligația vânzătorului de a asigura marfa, iar în Incoterms 2020 nivelul minim cerut la CIP este o acoperire de tip extins (clauzele Institute Cargo Clauses A sau echivalent), în timp ce la CIF a rămas acoperirea minimă (clauzele C). Verifică mereu formularea exactă din polița prezentată, nu presupune.
DAP, DPU și DDP, livrare la destinație
Cei trei termeni „D” pun transportul și riscul pe vânzător până la destinație:
- DAP (Delivered at Place): marfa ajunge la locul convenit, pregătită pentru descărcare, descărcarea fiind în sarcina cumpărătorului.
- DPU (Delivered at Place Unloaded), termenul care a înlocuit vechiul DAT în Incoterms 2020: vânzătorul are și obligația de a descărca marfa la destinație.
- DDP (Delivered Duty Paid): maximum de obligații pentru vânzător, inclusiv vămuirea de import și plata taxelor și a TVA la import. E riscant pentru un vânzător care nu are cod de înregistrare fiscală sau reprezentant în țara de destinație.
FOB și CIF: termenii maritimi folosiți greșit cel mai des
FAS, FOB, CFR și CIF sunt destinate exclusiv transportului pe apă, pentru marfă vrac sau încărcată direct la bordul navei. La FOB (Free on Board), riscul trece când marfa este pusă la bordul navei în portul de încărcare; la CIF (Cost, Insurance and Freight), vânzătorul plătește navlul și asigurarea, dar riscul trece tot la bord, în portul de plecare.
Greșeala clasică este folosirea lui FOB sau CIF pentru containere sau pentru transport rutier. Pentru containere, marfa este predată la terminal, nu la bordul navei, deci termenii corecți sunt FCA, CPT sau CIP. Iar o clauză de tipul „CIF Cluj” într-un contract de transport rutier nu are sens juridic clar și te lasă fără reper în caz de litigiu.
Greșeli frecvente în contracte și cum le eviți
- Termen fără loc precis. Un Incoterm este complet doar cu loc și, ideal, adresă: „DAP Depozit str. Fabricii nr. 10, Arad, Incoterms 2020”. Fără loc, nu se poate stabili unde trece riscul.
- Lipsa anului versiunii. Scrie explicit „Incoterms 2020”, altfel apar interpretări prin trimitere la versiuni mai vechi, cu reguli diferite (de exemplu DAT în loc de DPU).
- Confuzia cost cu risc. La CPT, CIP, CFR și CIF, vânzătorul plătește transportul, dar riscul a trecut deja. Cumpărătorul care crede că e acoperit până la destinație descoperă contrariul la prima avarie.
- Presupunerea că există asigurare. În afara CIP și CIF, nimeni nu e obligat să asigure marfa. Asigurarea de răspundere a cărăușului (CMR) acoperă limitat și doar în condițiile Convenției, nu valoarea integrală a mărfii în orice situație.
- Ignorarea descărcării. Diferența dintre DAP și DPU este exact descărcarea. Dacă șoferul ajunge și nu are cine să descarce, timpii de așteptare se transformă în costuri pe care nimeni nu și le-a asumat în contract.
- Neconcordanța cu documentele. Condiția de livrare din contract trebuie să corespundă cu factura, cu scrisoarea de transport CMR și cu declarațiile vamale. O neconcordanță aici este printre primele lucruri verificate la un control sau într-un litigiu.
În practică, cel mai eficient e să tratezi condiția de livrare ca parte a briefului de transport: o notezi în comandă, o comunici șoferului și o corelezi cu instrucțiunile de la încărcare și descărcare. Pe o bursă de transport precum TransportHub poți trece condiția de livrare direct în descrierea comenzii, ca transportatorul să știe din start dacă trebuie să încarce singur, dacă marfa este deja vămuită și cine răspunde pentru așteptări la rampă.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre EXW și FCA în transportul internațional?
La EXW, vânzătorul doar pune marfa la dispoziție, fără să o încarce și fără să facă exportul vamal, iar riscul trece imediat la cumpărător. La FCA, vânzătorul livrează marfa deja vămuită la export și, dacă locul de livrare este sediul său, o încarcă în mijlocul de transport trimis de cumpărător. Pentru transporturi internaționale, FCA reduce mult riscul de blocaje la rampă și de probleme vamale.
Cine plătește transportul la DAP și cine descarcă marfa?
La DAP, vânzătorul organizează și plătește transportul până la locul convenit și suportă riscul pe tot parcursul, dar descărcarea este obligația cumpărătorului. Dacă vrei ca vânzătorul să descarce, termenul corect din Incoterms 2020 este DPU.
La ce Incoterms este obligatorie asigurarea mărfii?
Doar la CIP și CIF vânzătorul este obligat să încheie o asigurare a mărfii în beneficiul cumpărătorului. La CIP, Incoterms 2020 cere o acoperire extinsă, la CIF una minimă. La toți ceilalți termeni asigurarea este opțională și ar trebui contractată de partea care suportă riscul pe segmentul respectiv.
Se pot folosi FOB și CIF pentru transportul rutier sau pentru containere?
Nu, FOB și CIF sunt reguli pentru transportul pe apă, unde marfa se predă la bordul navei. Pentru containere, transport rutier, feroviar sau aerian, folosește FCA, CPT, CIP, DAP, DPU sau DDP, în funcție de cine plătește și până unde suportă riscul.